luni, 11 ianuarie 2010

Unfortunately, I care...

In mod normal, n-as fi scris. In mod normal, gandurile mele ar fi stat in cap. Nici nu sunt pe deplin convinsa ca ar trebui sa fac lucrul acesta, insa cum prieteni (si mai important, unii care sa te si-nteleaga) nu am si nu am cui zice,  asa ca imi racnesc mie, in afara peretilor mintii.

Daca doare? Incredibil de mult! Aproape ca amortesc de durere ca apoi sa ma trezesc intr-un spasm si mai acut de durere. Nici nu stiu ce mai conteaza si ce nu. Nici nu cred ca mai conteaza ceva. Si cand te uiti la mine, zambesc si rad cu tine si fac din imposibil, posibil, merg, vorbesc cat sa fiu inteleasa, dar ochii tradeaza...mereu o fac, oricat as incerca...si de aceea prefer sa-i ascund sub borul unei palarii, al unei sepci, in spatele unor ochelari...

Am crezut ca daca sunt corecta cu toata lumea, va fi un lucru bun si mi-ar face bine. Am realizat ca nu-i chiar asa. Cand nu am mai putut indura, i-am spus.Cum e posibil ca unui om sa nu-i mai pese de un altul, pe care candva l-a iubit? Cum e posibil sa nu-ti pese de suferinta unui om, oricare ar fi el?

Acum pentru ce as mai plange si m-ar mai durea daca nu e nimeni in care sa ricoseze a mea suferinta?
E ciudat cum omul pe care-l considerai cel mai corect din lume, de fapt e atat de intinat si murdar ca si tine, si nu e nicio diferenta de nuanta intre voi. Cum faci fata la aceasta schimbare? Daca modelul s-a pierdut, cu ce te-ai ales? Cu niste invataturi de bine, provenite de la un om acum devenit imbacsit...cum sa le iei drept exemplu?

As vrea sa dorm. Mult. Si cand ma voi trezi, sa nu mai stiu nimic. De nimeni si nimic.


Exista vreun medicament pentru nesimtire?!

4 comentarii:

  1. Chiar ai fost mereu corecta? Ipocrizia se plateste, mai devreme sau mai tarziu. Ai grija ce vei deveni.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sa fie doar o simpla intrebare sau un avertisment?
    Nici n-am zis ca as fi fost mereu corecta...am fost corecta o perioada doar ca sa-mi dau seama cat de gresit am procedat...in special, vis-a-vis de un om presupus a fi curat ca lacrima pana atunci.
    Si, da, totul se plateste! Inclusiv ipocrizia! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu este mai castigata.Suferinta ne face sa ne dam seama de fericire.
    Si da,de obicei persoanele la care te astepti cel mai putin te ranesc cel mai mult.

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Get: ce multa dreptate ai ;)

    tot de la cine nu te astepti....si dupaia stai sa te gandesti merita sa fi iara bun dupa ce ai suferit odata :-\

    RăspundețiȘtergere