Blog

Se facea ca era o seara de sambata de august. Cald. Foarte cald. Se intampla intr-o parte a orasului. 2 oameni: un barbat si o femeie s-au intalnit sa petreaca putin timp impreuna. Se stiau de putin timp dar aveau toata viata inainte sa incerce sa se cunoasca. In acea seara aveau sa afle o latura a personalitatii lor...comuna.

In cealalta parte a orasului, alti 2 oameni: un barbat si o femeie s-au reintalnit pentru a petrece putin timp impreuna. Se stiau de mult timp si nu mai aveau toata viata inainte pentru ca o pornisera in directii opuse. In acea seara aveau sa descopere o latura a personalitatii lor...care avea sa-i puna pe ganduri.

1. “Hai sa petrecum seara asta impreuna. Si sa facem ceva nou. De care sa ne aducem aminte mult timp.”

Asa au facut.

Ea a mers si a cumparat tigari “cu aroma” care aveau sa-i ameteasca puternic in acea noapte. Au inceput sa fumeze si sa se simta din ce in ce mai bine. Radeau din orice. Au iesit in oras si au mers pe faleza. Era noapte deja iar luna le suradea. Ametiti si amuzati, alergau pe faleza, ferindu-se de skaterii care se apropiau alarmant de ei. Simturile le erau alterate si credeau ca lumea era toata a lor. Cel putin pentru seara aceea. Si-au continuat periplul prin centrul orasului, oprindu-se in dreptul fantanilor arteziene si admirandu-le de parca le vedeau pentru prima data, umiti de jocul lor. 2 copii care abia acum deschisesera ochii si vedeau lumea din jur. Imbatati de ea si de senzatiile noi care le confereau o noua viziune asupra delirului in care erau prinsi, alergau pe strazi si dansau in jurul masinilor oprite la semafoare.

Ajunsi acasa, au consumat si cealalta tigara. Au baut vin si au ras in continuare.

Totul parea o dementa perfecta. Nimic deranjant. Lumea le devenise perfecta.

2. In cealalta parte a orasului, el intra in apartamentul ei propunandu-i noi trairi. Ii promisese ca avea sa fie divin. Depresia ei avea sa fie alungata. “Vei simti ceva nou. Eu am incercat si mi-a placut...a inceput sa-mi placa cu timpul. Iti ofera noi senzatii, vei vedea.” Au plecat impreuna sa cumpere “the good shit”. Era nerabdatoare sa vada cum e. Poate asa nu va mai simti amaraciunea din suflet pe care el i-o provoca. Ii oferea medicamentul pentru o vindecare temporara. El.

Au cumparat si s-au intors in apartamentul ei, in camera ei, unde totul era semi-obscur. Au renuntat la lumini. Au aprins o tigara si ea a inceput sa traga cu nesat. Dupa cateva fumuri, totul era blury. Si el tot blury ii parea. Ireal. Intrase in lumea ei...in lumea unde suferinta era stapana peste tot. Senzatiile cresteau pe masura ce timpul parea a se fi opri in loc. Simturile i se acutizasera. O durea din ce in ce mai tare. Depresia se adancea si aproape devenea de nesuportat. “Asa trebuia sa fie? Ca el sa doara mai tare decat in realitatea prezentului ei?” El statea langa ea. Si, desi, era prezent, o atingea, in sfarsit, era fizic langa ea, o durea foarte tare. Imperceptibil, neputinta isi inzecise, insutise ba chiar inmiise puterile. Nu plangea. Nu facea parte din plan, insa l-a sarutat. El a raspuns cum obisnuia s-o faca acum ceva timp in urma. Foamea ei se confunda cu a lui. A ei psihica, a lui fizica. Din fericire pentru el, foamea lui se consumase. Din pacate, foamea ei se transformase in durere acuta. Ceva tipa in mintea ei. Era sufletul care se zbatea in chinuri. Nu putea sa-i spuna. Orice cuvant pe care-l rostea, devenea inteligibil odata iesit de pe buze.

“Mi-a spus ca imi va schimba starea...in bine!!” Ochii o tradau. Era panicata. A intrebat-o daca este okay. Nu era si nu i-o putea spune. A luat-o in brate ca pe un copil. S-a simtit mica si insignifianta...era protejata, insa de el ii era cel mai mult frica. “Cat mai dureaza starea asta de pseudo-nirvana?” Haos. Sufletul i se zbatea ca intr-o cutie de chibrituri. Oricat de tare ar fi tipat, nu il auzea nimeni. Silent motion in a cube.

Luna lor nu zambea. Luna lor nici nu se vedea.

Dimineata de dupa a fost...