sâmbătă, 10 iulie 2010

g static

It's been 7 days...a week... Thought it would be easy...my road to hell! Actually, it was through hell. And still is.
Vreau doar sa scap de tot, sa ies si sa nu-mi doresc sa revin. Dar e al naibii de greu. Toata bautura din lume, toate drogurile si toate distractiile nu-mi vor lua gandul de acolo.
Ce am facut atat de gresit? Nimic. Eu sunt gresita!
Daca-mi inchid ochii, vad ce mi-as dori sa fie in realitate si asa ajung sa visez.
Chiar trebuie sa fie mereu asa? Fara sansa de a evada pentru totdeauna? Acum ca sunt singura, pot plange cat vreau, fara sa vad pe nimeni...fara sa vad ca le pasa...cand, de fapt, nu dau 2 bani.
Numerele se vor sterge. Dar nu sterg si acel tu care ma respinge de atatea ori.

luni, 24 mai 2010

despre

De ce oare nu scriu atunci cand ma "arde"? De ce scriu cand totu-i la final?
In fine...n-are rost o justificare demna de comportamentul meu precar din ultima vreme. Pur si simplu, cuvintele nu par sa se asterne...nu vor. Nu-mi mai place sa scriu cum o faceam odata.
Sa scriu ca am trecut de-un week-end plin de grozavii (si n-a fost asta...ci cel dinainte), sa scriu ca m-am simtit iarasi deznadajduita si am ascultat music shits si am baut? Neah! O sa scriu ca in sfarsit o sa fiu singura si o sa-mi beau cafeaua in camera mea, libera de tot. As vrea sa scriu ca e cum mi-am dorit sa fie insa mi-e teama ca voi dezamagi...ca voi esua.
Si da, in urmatoarele zile voi ramane singura, libera, independenta, fara bataile ei de cap, fara prea multe vorbe...
Detest sa vorbesc...detest sa povestesc despre mine...iar acum nici nu voi mai avea cui. Doar lui. Insa, si lui ii este lehamite sa ma asculte. Asa ca voi tacea. Ceea ce e bine. Voi fi...singura. :)

[rough post again]

vineri, 9 aprilie 2010

thrillseeker

I kill myself till I'm dead...
Right now, I'm almost...there...almost dead.
Why aren't you punished for killing a soul? Is it because I'm still breathing in a some sort of a female life form?
Erase my memories and you'll erase my feelings! It's that simple!
I can walk towards you most confident than ever and you can take away everything I own... I won't mind. How pathetic is that?

[rough post]

miercuri, 27 ianuarie 2010

Any body

Ma gandeam cum sunt oamenii...
De cele mai multe ori, ei mint. Te mint in fata. De aceea, am ales sa nu-i mai privesc in ochi. Sa ma uit in alte parti, sa vad doar lucruri, obiecte fara suflete....stari de fapt.
Cand eram mica si-mi era rusine, imi imaginam ca daca-mi inchid ochii, lumea nu ma mai vede, iar eu trec, invizibila, pe langa ea. Am aflat mai tarziu ca cei care te fac sa suferi, chiar te vad atunci cand te ranesc...desi, tu ai ochii inchisi...sau plini de lacrimi. Cred ca atunci ei rad copios...

Practic, in ultima vreme, nu mai fac nimic. Astept sa-l vad in fiecare seara. Si-l chiar il vad in fiecare seara. Si-i vad indiferenta cu care ma trateaza. E ca vremea de afara. Cumplit de rece, cu multe minusuri...si cand crezi ca s-a mai incalzit un pic, incepe sa ninga sau sa bata vantul...uneori, chiar concomitent. Te tine treaza tot timpul.
Limita suportabilitatii mele se pare ca este foarte indepartata. Am crezut ca nu pot sa suport multe, am crezut ca suferinta ma va face sa ma intorc pe calcaie si sa plec in directia opusa. Am crezut gresit.
Toate lucrurile astea ma fac mai calma, mai rabdatoare, mai tacuta, incep sa nu mai vad diferenta dintre raul care mi-l face si binele ce ar trebui sa fie. E langa mine si-mi e de-ajuns. Poate ca sentimentele lui s-au scurs undeva pe drum la vale, insa ale mele inca sunt vii. La fel si constiinta.
Deja nu mai astept sa-mi treaca. Nu o mai vad ca pe o boala. E ceea ce este.

Prin asta ma definesc de 13 luni incoace...


luni, 18 ianuarie 2010

Our personal ad

Noi doua ii cautam pe ei doi.

De ce avem nevoie:
- 2 non-boring straight guys, hairless chested, no bolded or grey haired heads, no mustashy faces,  
- sa avem companie pentru petrecerea timpului...intr-un mod cat mai placut;
- no sexual preferences;

- discutii atractive, muzica placuta, filme interesante;
- the age: between 23 and 35 tops!
- some good quality etc.-s.


Not too much to ask, right?!
If your offer furfills our request, we shall contact you for further...indulgence! 

luni, 11 ianuarie 2010

Unfortunately, I care...

In mod normal, n-as fi scris. In mod normal, gandurile mele ar fi stat in cap. Nici nu sunt pe deplin convinsa ca ar trebui sa fac lucrul acesta, insa cum prieteni (si mai important, unii care sa te si-nteleaga) nu am si nu am cui zice,  asa ca imi racnesc mie, in afara peretilor mintii.

Daca doare? Incredibil de mult! Aproape ca amortesc de durere ca apoi sa ma trezesc intr-un spasm si mai acut de durere. Nici nu stiu ce mai conteaza si ce nu. Nici nu cred ca mai conteaza ceva. Si cand te uiti la mine, zambesc si rad cu tine si fac din imposibil, posibil, merg, vorbesc cat sa fiu inteleasa, dar ochii tradeaza...mereu o fac, oricat as incerca...si de aceea prefer sa-i ascund sub borul unei palarii, al unei sepci, in spatele unor ochelari...

Am crezut ca daca sunt corecta cu toata lumea, va fi un lucru bun si mi-ar face bine. Am realizat ca nu-i chiar asa. Cand nu am mai putut indura, i-am spus.Cum e posibil ca unui om sa nu-i mai pese de un altul, pe care candva l-a iubit? Cum e posibil sa nu-ti pese de suferinta unui om, oricare ar fi el?

Acum pentru ce as mai plange si m-ar mai durea daca nu e nimeni in care sa ricoseze a mea suferinta?
E ciudat cum omul pe care-l considerai cel mai corect din lume, de fapt e atat de intinat si murdar ca si tine, si nu e nicio diferenta de nuanta intre voi. Cum faci fata la aceasta schimbare? Daca modelul s-a pierdut, cu ce te-ai ales? Cu niste invataturi de bine, provenite de la un om acum devenit imbacsit...cum sa le iei drept exemplu?

As vrea sa dorm. Mult. Si cand ma voi trezi, sa nu mai stiu nimic. De nimeni si nimic.


Exista vreun medicament pentru nesimtire?!

vineri, 27 noiembrie 2009

Different indifference

Mi-e frica sa scriu ca mi-e frica sa mai simt. Dar parca tipa-n mine, incercand sa iasa ca dintr-un balon plin cu aer imputit.

E infect. Mizerie pe jos, frig, boala. Nu a mea. A mamei. Mi-e a plange, a-mi deplange soarta. Ziceam ca n-apuc 35 si stiu ca am dreptate...simt.
Intr-una din camere e racoare pentru o aerisire si o uscare a peretilor rosi de var. Intru acolo. E intuneric. E tarziu. Dar chiar daca n-ar fi tarziu, tot bezna ar fi...de pe la 5 in aceasta splendida perioada a anului. Am o tigara aprinsa in mana si arung scrumul pe jos, pe folia de plastic care se incapataneaza sa nu provoace incediul care-ar incinge atmosfera. Privesc blocul de vis-a-vis. Intrandul scarii e umplut de 2 baieti care ciorovaiesc treburi "serioase". Ma gandesc ca daca telefonul ii era defect la 21:20, poate si l-a reparat pana la 22:45. Nu. E linisite.
Eu sunt nelinistita. Sper din tot sufletul sa-mi gasesc un loc unde sa înnoptez in aceasta seara.
Dormitorul e neincapator, plin de haine, fotolii, praf si 2 suflete. Nu au nevoie de un al 3-lea.
Plang pentru ca imi simt disperarea de faptul ca voi ramane treaza toata noaptea intr-un scaun captusit si verde. Nu de asta plang. Sunt obisnuita sa pierd noptile ca mai apoi sa ajung la serviciu. Lacrimile erau constientizarea dependentei de un om care ma lasase balta fara niciun cuvant, fara nicio avertizare prealabila.
Nu aveam unde sa dorm! Iar el nu raspundea la telefon. Iar eu depindeam de el, de usa lui inchisa bine, de patul lui, de bratul lui, de caldura lui.
La ora 23:00, m-am intins pe o parte pe o portiune de 10 - 15 cm in care am amortit pana la ora 6:00 de unde mi-am ridicat corpul ca sa plec la serviciu.

Cu ochi plansi si cu un trup zguduit de smiorcaieli disperate, am realizat ca nu am prieteni. Nici el, care si-a permis sa intre din nou in viata mea, sub falsul pretext de a fi prieteni pentru ca nu voia sa ma piarda, nu-mi este prieten. Ii sunt doar o saltea cu arcuri bune, o gura captusita a naibii de bine cu muschi care fac fata, lateral si spate cu succes madularului lui. Numai atunci cand el vrea.
Da si a facut acel nenorocit de apel la 23:18 ce racnea: "hai, vino odata! acum am ajuns acasa dupa ce m-am distrat de minune pe unde pula mea am fost. hai ca acum zic eu ca poti si tu dormi!". Probabil ca atunci si-a adus aminte si ca sa nu ramana restant, l-a facut. Apoi a adormit linistit cu capul pe perna, minunandu-se cat de bun prieten el este tuturor.
Nici nu ma astept sa fiu vreo prioritate in viata lui, insa cati pumni batuti in piept doar ca sa-mi demonstreze cat de importanta sunt in viata lui si ca nu vrea sa ma piarda drept prietena trebuie ca l-au durut tare insa, pe cat de puternic a dat, pe atat de rapid a uitat. Si fututul a venit de la sine.
Almost a fucking year of nothingness!


My thought: "Daca ma loveste, ar fi unica lui sansa, si, fireste, si a mea, de a scapa definitiv unul de celalalt."

His question 2 hours later: "Daca te-as lovi vreodata, cum ai reactiona?"


...gandul meu i-a raspuns cu mult inainte intrebarii.

joi, 19 noiembrie 2009

Congrats! You're not a father...


no smile...maybe an artificial one...

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

6th



6th is gone...

joi, 12 noiembrie 2009

My biggest mistake...


...is that I let him cum on my face...